, , Deodată mă cheamă un sunet strident.
Urechile-s pline de urlet din codri.
Prea mică e turma din care eu sunt
Și tare-aș doini cu lupii cei mândri!

Puterea-i mai mare și mersu-apăsat,
Și colții ascunși dup-un zâmbet șăgalnic.
Aș sta în pădure la umbră de brad,
Când prada o-mparte chiar lupul cel falnic.

De ce să trăiesc mereu monoton,
Cu iarbă, cu apă? ... Ajunsu-mi-au toate!
În turmă-i banal, da-n haită-i un zvon
De urlet, de sânge, de mese bogate!

Chiar azi am s-o iau prin desișul acela
Ce străjuie marea pădure bătrână!
Eu lup mă declar! În urlet îmi aflu plăcerea,
De partea puterii dorința mă mână!

- Curaj, tu oiță, c-acuma ești lup!
Și sigur posibile-s visele tale!
Aud cum mă cheamă pădurea și-o rup
La fugă spre haită, o, nimeni nu-mi steie în cale!

Vezi? Lupii-au păstor! Și e cunoscut!
Căci lumea îl știe, puternic i-e graiul!
Se bate cu toți și sfâșie mult,
Omoară și fură, căci el este craiul!

Respectul m-așteaptă, cu plâns mi-or vorbi
Mioare, căprițe, mistreții și cerbii!
Să-i cruț m-or ruga și de fric-or fugi,
Cu haita domnesc și vara, și-n mijlocul iernii!"

Ce nătângă mioară! Ce nătângi năzuinți!
Căci haita-n pădure-o așteaptă voioasă.
Dar urletu-i mut. Toți lupii ascunși au dinți ascuțiți!
Iar joaca de-a lupul se curmă în falca tăioasă...

Morala... Demult ea fu scrisă în Carte:
Urechea de-mi place s-o gâdil cu vorbe mieroase
La faima drăcească de vreau să iau parte,
Eu glasu-l prefac, iar lumea s-ofere foloase...

Cuvântul când strâmb, când dau Adevărului nuanțe,
Când pasu-i grăbit spre dorința ce-mi stă înainte,
Când firea-mi hrănesc cu-a mândriei semințe,
Eu vând ce-am mai scump pe arginți și pe-o ciorbă de linte...

Întâi, haita lumii se-mbie pe plac să îmi facă,
Apoi, adulmecă-n vânt: ce vânat prețios se apropie? Iată,
Toți lupii-ntr-o horă a morții se-ncing, guri fioroase mă-nșfacă
Vai, lupii îmi curmă și visuri, și viață deodată...

O, tu, oiță din turma Păstorului blând
Să alungi orice vis tributar lăcomiei,
Hrana cea bună o gustă, izvorul ceresc prețuind,
Căci să știi că și haita nutrește un gând de domnie!
Surul lup s-a-mbrăcat și el într-o oaie mițoasă
Și la mare ospăț visează întruna...
Îmbracă-te frate-n Hristos, iar credința s-o ții sănătoasă!
Căci atunci vei cunoaște ce-i lup
și ce-i frate care-n cuget cu tine e una!
Amin.